Logo
Maria - Ioana
The new team
ARHIVA SISTERS
  |  
27 August 2009   |      [0 comentarii]
Gadgeturi, fitze, elemente ajutatoare
Pana de curand ii era bine asezat. Ii puneam jucarile in poala, faceam gigea gigea la el si era fericit. De vreo doua saptamani, insa, s-a schimbat schimbarea.

Oricum traiul cu cu tzanc este o surpriza continua, doar ca uneori pasii sunt mai mari. La propriu. Pruncul mea s-a hotarit de putin timp ca e foarte tare sa stai in picioare, balanganind capul ca o papusica lipita da parbrizul masinii. Bale, picioarele infipte care pe unde, pumnii stransi tare, talpi transpirate de emotie. 

Desigur, ca orice mama grijulie spre panicoasa, am inceput sa investighez modurile in care il pot ajuta.

 

Am inceput cu clasicul premergator. Si am intrat intr-o mare de forumuri, care mai pro, care mai contra acestei masinarii devenite cand monstru cand salvatoare de vieti si centru de distractii. Cica ar incuraja copilul sa mearga mult timp pe varfuri, sau ar afecta coloana. Il fac mai lenes la mers si exista oricum riscuri sa se darame cosmelia la cate o treapta sau un prag inocent. Mai, sa fie. Dar ce sa faci, ca altii zic ca e foarte distractiv pentru copil, il incurajeaaza sa fie independent, poate merge unde vrea, cand vrea, ca n-are nici o legatura mersul pe varfuri cu asta, ca faza cu coloana nu e verificata, si da-i si lupta. Ca o mama responsabila ce ma gasesc, zic ca atata vreme cat exista riscuri, nu ma bag, asa ca am trecut la articolul numarul doi. 

 

Jumperul. Adica asta. Copilul salta de bucurie, se distreaza, intareste muschii picioarelor, dar ce te faci cu topaiala creierasului cel sensibil si cu presiunea exercitata asupra coloanei? Mmm, prea frumos sa fie adevarat, si oricum, nu l-as introduce de pe acum. 

 

Trec la cea de-a treia sansa, si anume antepremergatorul, gen. Pare ok, cu singura obiectie ca mie nu-mi pare antepremergator, ci post premergator. Mi se pare ca pruncul trebuie sa fie destul de mare, sa stie sa mearga un pic si sa aiba o foarte buna priza in maini ca sa foloseasca asa ceva.

 

Si oricum, riscul de a cadea in nas si spart barna mi se pare imens, asa ca trec la ultima sansa: hamul, care arata cam asa. Toate bune si frumoase, dar si asta mi se pare pentru copii mai mari, care au nevoie doar de o usoara sustinere, nu pentru piticul meu care merge aproape razant cu pamantul... Si tot vrea ... Asa ca dupa o scurta explorare a minunatelor inventii omenesti in materie primi pasi, am hotarit ca voi face si asta tot old style, cu rupt spatele si tinut copilul cu mainile mele, pana va putea pruncul sa zica el care din jucarelele astea numite premergatoare ii plac... 

 

Ina

- , :
Adauga comentariu:
PARTENERI