V-ati prins, am fost si eu alaturi de turma la Madonna. Si eu am stat o ora la coada sa iau eu bere, nici eu n-am avut idee cand a intrat si cand a iesit vestitul Paul Oakenfold si daca m-as fi luat dupa sonor si reactia multimii, mai aveam putin si ratam intrarea Madonnei.  Da, a fost un semi esec. Sigur, pupincuristii or sa spuna ca a fost ok, ca ea arata super tare pentru varsta ei si ca danseaza ca o iepuroiaica pe baterii. Adevarat, danseaza, arata, se imbraca si se dezbraca mirobolant. Dar nici una din astea n-au cum sa acopere faptul ca e o baba care se viseaza juna prima, ca n-o tine vocea nici macar o piesa intreaga si ca cel mai tare moment din tot show-ul ei de diva americana care a avut blugi de mica si manca ciunga si bea pepsi cand vroia muschii ei a fost cand a intrat o sosie de Michael Jackson pe scena si a aratat putin ce poate face pana si umbra umbrelor lui Michael. Atunci toti muschii de la ambele antebrate mi s-au miscat spontan si-am aplaudat, si mi-a fost dor de maical ala pe care l-am vazut cu ochii mei la bucuresti si despre care am sa le vorbesc, poate, cand m-oi babi rau, mai rau ca madonna, nepotilor. Pacat ca a murit regele, mai domnilor, am mai avea o regina, cica, dar ce sa facem cu dansa...