CLICK AICI PENTRU GALERIA FOTO

Am ajuns în compartiment şi mi-au zâmbit trei ţigani, din ăia cu aur excesiv la gât, doi bărbaţi cu burţi proeminente şi o fetişcană colorată în tăte cele (haine, unghii, ochi, păr etc..)

Am tras totuşi adânc aer în piept, mi-am făcut calculele în gând, mi-am amintit că până să ajung în compartiment nu mai văzusem nici un alt om în vagon şi am decis că mai bine zâmbesc şi le acord o şansă. Că poate ei îs altfel. Şi bine am făcut.

Nu au fost complet altfel, dar a meritat să-mi petrec câteva ore cu ei. Pe scurt:

* se pregăteau să adoarmă şi cel mai bătrân dintre ei a decis că trebuie să-şi scoată întâi haurul de la gât. Întrebarea firească: şi ce facem bre cu el? Răspunsul celuilalt ţigan: păi lasă-l pe masă. Replica primului ţigan: Şi dacă adormim toţi şi ni-l fură ţiganii? Eu nu ştiam dacă să râd în gând sau dacă pot să mă şi exteriorizez, dar au râs şi ei aşa că mi-am permis să savurez momentul.
* a vrut apoi să-şi scoată bluza de treining, dar s-a răzgândit amintindu-şi că acolo ţine toţi banii.
* mergeau la Botoşani să-şi cumpere maşină care avea gps cu cd în limba română, deci sigur ar fi găsit drumul spre Bucureşti, drum despre care erau convinşi că trece prin Braşov.
* fata a început să le citească articole din Cancan şi a ajuns la cuvântul Guvizi pe care l-a citit cu greu şi pe care doar cel mai mare ţigan a ştiut să-l explice
* m-au luat la întrebări privitor la cât de des călătoresc, dacă e mare oraşul, dacă mi-e frică de ţigani, dacă o să dorm la noapte. Mi-ar fi plăcut să mă filmeze cineva în momentele alea.
* oamenii au fost simpatici până la capăt, atâta doar că ţiganul tot ţigan: vorbeau tare, ţipau unul la altul, amestecau româna cu limba lor şi eu nu prea înţelegem ce se întâmpla
* am decis să dorm într-un alt compartiment şi ei s-au oferit să vină din când în când să se asigure că totu-i bine şi că nu-mi fură nimeni bagajele. Pânda lor a fost eficientă până pe la 4 dimineaţa, când am avut de-a face cun beţiv. Despre el, în episodul următor.

Raluca