M-am dus la aeroport sa-l astept pe fratele meu si a sa iubita care se intorceau in vacanta dintr-un loc cu mult soare si destul de rar zapada, cu locuitori avand aceeasi origine latina dar totusi notabil mai civilizati si mai normali decat noi, cu atatea autostrazi cat sa-ti intre si-n scara blocului aproape si multe altele. Acolo, lume multa, tineri, bunici, copii, parinti personal tehnic, toti asteptau pe cate cineva (mai putin cei din urma, acestia asteptau doar sa-si termine programul). Ce poti face intr-un loc inchis in care trebuie sa stai sa astepti ? In cazul in care n-ai cu tine o muzica, o carte, o revista, o pisica pe care s-o mangai, tot ce poti face este sa te uiti, sa observi ce este in jurul tau. In cazul meu, diverse lucruri atarnate, reclame, tabela cu programul zborurilor si desigur….oameni. Ceea ce ma duce din nou la spionaj.

Dintre toti cei de acolo era un grup cam zgomotos de vreo 6-7 baieti care ieseau in evidenta. Doi dintre ei erau de etnie sau mai bine zis, tigani, imbracati cu nelipsitele tricouri albe, pantaloni scurti trei-sferturi (asa le spune?) si tenisi sport bineinteles, tot albi, si fiecare avand cate doua ghiuluri, o bratara si un lant “da” aur, toate de dimensiuni respectabile. La astia 2 se vedea prin atitudinea lor ca erau liderii grupului. Ceilalti erau “tovarasi” cu ei, dar cred ca aveau si rol de “sageti” (cine a trait in cartier, stie) dupa felul cum se purtau. Ma tot gandeam pe cine ar fi putut sa astepte “bajetii” si sincer nu-mi treceau prin minte decat tot felul de exemplare interlope, gen proxeneti mioritici rasi in cap si cu ceafa in trepte, cu burti suficient de mari cat sa nu-l vada p-ala micu’ , sau indivizi infasurati in pachete de muschi ce au ca principal obiect de activitate sechestrarea semenilor lor, de multe ori tot romani si lista poate continua. Dar nu, toti cei de mai sus dispar repede dupa ce, la un moment dat cei 2 tigani pleaca prêt de cateva minute si se intorc cu…….2 trandafiri, nah….(dau o bere/cafea celui/celei care se gandea la asta). Recunosc ca mi-a stat mintea-n loc, nu-s chiar plin de prejudecati dar chiar nu ma asteptam la asta, tinand cont ca erau cum am spus, vreo 6-7. “Deci “bajetii” isi asteapta prietenele, fiecare cu cate un trandafir rosu, foarte tare”, imi zic.

Urmeaza apoi minute bune de glume ieftine din partea lor si apoi momentul mult asteptat de toata lumea, pasagerii avionului isi fac aparitia. Pana sa apara cei pe care ii asteptam eu observ ca ies inainte doua carucioare din acelea pentru carat bagaje in aeroport, incarcate fiecare cu multe geamantane si impinse de pitipoancele (acum nu ca vreau sa fiu rau, dar asa aratau) celor 2. Au urmat strigate de bucurie, imbratisari, sarutari toate pe un ton deloc discret, dar nah, asa sunt revederile dintre o pitipoanca si sponsorul/iubitul ei.

Ce s-a mai intamplat dupa, nu m-a mai interesat, eram ocupat déjà cu imbratisarea fratelui si a iubitei lui.

 Daca aveati impresia ca povestea s-a oprit aici, ei bine, nu, ea continua si pe drumul de la aeroport spre gara, doar ca acum eu am fost cel spionat. Si personajele s-au schimbat un pic.

Doru

(poza ii de pe sxc )