Gasisem la un mic magazin cu chestii facute manual, unicate cica, o bluza de care m-am indragostit. Nu conteaza culoarea ei si nici croiala. O simteam ca fiind facuta special pentru mine. Ba nu! Eu am fost facuta special pentru ea. Era a mea si eu a ei. Si ne iubeam. Treceam pe acolo sa o admir cat puteam de des, uneori chiar si de doua ori pe zi. Dragostea noastra se manifesta doar cu priviri si rare atingeri, ea, iubirea, fiind aproape interzisa. Pretul bluzei se punea in calea fericirii noastre. Azi mi-am luat inima in dinti. Am cerut avans din salariu. Am motivat scurt spunand ca am probleme personale pe care trebuie sa le rezolv. Probabil ca tipa de la contabilitate a crezut ca sunt insarcinata si vreau sa fac un avort. De unde sa stie ea cat de mare era focul din inima mea si cat de aproape eram de a imi implini dorinta? Si daca i-as fi spus, tot nu ar fi priceput.

Ma duc la magazin. Intru in fuga, dand usa de perete, cercetand imprejurimile in cautarea ei. Dar NU! Unde e??? M-a parasit!! Dupa tot ce a fost intre noi, dupa toate cate am patimit impreuna, dupa ploi si vant pe care le-am suportat IMPREUNA! Ce-i drept... ea la cald, eu la ploaie... A disparut...

Am intrebat vanzatoarea unde e iubita mea. Nu stiu ce m-a deranjat mai mult, faptul ca m-a despartit de asa o bluza sau ca nu stia nici macar despre ce bluza e vorba.

Daca in vreuna dintre zilele urmatoare o voi vedea pe ea imbracand o alta femeie, voi avea grija sa imi simta supararea (nu bluza, femeia). Sunt sigura ca draga de ea nu a vrut sa fie instrainata, sunt sigura ca plange dupa mine in fiecare zi. Si mai sunt sigura si ca cea care a cumparat-o nici macar nu o merita. Probabil ca este o duduie grasa si urata, cu ridurile cat santurile din Bucuresti si cu o mare aluna pe nas. Si cu un neg, cel putin un neg! Si proasta! Extrem de proasta!!! Dar cu gusturi atat de bune...

Catinca

(poza de pe sxc )