Acum vreo 2 ani, cand inca mai faceam naveta Ploiesti-Bucuresti si retur (pana cand nu a mai fost decat Ploiesti-Bucuresti si am ramas pe aici, dar asta e alta poveste) eram foarte grijulie cand imi alegeam locul in microbuz. Verificam ora sa stiu pe ce parte e soarele, alegeam locul de la geam sa am la ce ma zgaii pe drum si musai alegeam cu maxim interes colegul de canapea, atunci cand puteam sa aleg, evident. In ziua X s-a “nimerit” langa mine chiar o fosta colega de liceu. Excelent! Cum stateam noi la palavrageala asa, sa recuperam anii in care nu ne-am vazut (si erau destui) am ajuns la podu` ala nenorocit de la IKEA, ala de care, daca treci in primele 20 de minute, te consideri extrem de norocos si joci la 6/49. Nu eram norocoase. Coada era cat China! Ehh..

Ne-am continuat discutia pana la un moment dat cand, de undeva din spatele nostru, din diagonala, printre diverse suspine de-ale celorlalti participanti la traficul de injuraturi din microbuz, l-am auzit pe el. Noi doua, interesate cui apartine vocea aia de muierusca usor panicata, ne-am intors sa vedem cum dracu` arata domnul. Ei, nimic spectaculos, dar totusi. Era normal. Pardon, parea normal! Vorbea la telefon. Inca mai sper ca vorbea la telefon cu o ea pentru ca ce am prins noi din discutie e asta:

El: Pisi, esti supi pe mine? Hai spune… tu esti supi pe mine sigur! Dar de ce esti supi pe mine?? Nu stii ca eu te iubesc asa mult? Nu vrei sa-mi spui ce ai? Mbine.. Uite, daca nu vrei sa-mi spui, hai sa ne trimitem amandoi SMS! Dar le trimitem in acelasi timp! Vrei? Haaaai te roooog! Nu mai fi supi pe mine!! Haaaaaai!! Zi-mi ca ma iubeeeeeeeesti!!

Inutil sa mai zic ca discutia dintre cei doi, care parea mai mult sa fie un monolog al lui pentru ca pauzele pe care le facea erau scurte si vocea lui era din ce in ce mai rugatoare, a durat de pe la intrare in Bucuresti pana la Victoriei (sau o fi tinut si mai mult dar acolo am coborat eu). Usor nu ne-a fost. Radeam cu totii care pe unde apucam, infundat, sa nu deranjam fericitul cuplu. Sau poate ca nu era asa fericit.

Deci! Domnilor! Sunteti penibili cand faceti d-astea! Lasati-ne pe noi sa ne facem de ras. Ne descurcam suficient de bine si fara sa ne aratati voi cum se face.
 

Anca