Povesteam acum cateva zile cuiva faptul ca sunt extrem de fascinata de spionii din metrou. Consideram pana atunci ca eu sunt singura care opresc pe sest mp3 playerul atunci cand observ ca se intampla o discutie pe langa mine (astfel am aflat de vreo 3 inceputuri de divort si vreo 2 sarcini nedorite, toate ale altora). Ei bine, nu! Nu numai ca nu sunt singura, dar suntem o gasca intreaga de "interesati".

Momentul in care mi-am dat seama de aceasta asemanare intre mine si ceilalti a fost ala in care, undeva intre Izvor si Eroilor s-a asezat in fata mea o madama pe la vreo 50 de ani. Langa madam, o don'soara cu niscaiva cursuri in maini. Cursuri d-alea grelele, cu formule cacalau pe ambele fete ale paginilor. Madama, sa-i zicem Nuti (ca avea fata de Nuti), s-a apucat sa incerce sa inteleaga ce dracului scrie acolo. Nu stiu daca intelegea, dar mai ca o batea un gand sa isi scoata din geanta ochelarii aia bunii, aia de citit. Era in stare sa fie ea cea care inmoaie destu' sa dea pagina, asa absorbita era.

In fine, coboara madama pe la Grozavesti, vadit ofticata ca nu stie sfarsitul. De acolo se suie un domn care se propteste fix in fata mea. De data asta nu mai prinsese loc sa stea jos. Meet Gica (avea fata de Gica)! Imi dau seama brusc de faptul ca eu nu aud bine muzica in urechi pentru ca nu folosesc castile alea bunele, alea de sarbatori nationale. Ma apuc sa caut in rucsacul ce oricum are in el un adevarat survival kit. Dupa ce caut cateva minute, din ce in ce mai enervata, il observ pe Gicu cum mai ca mi-ar fi zis ca am dat peste ele de 6 ori pana acum! 

Pe bune, chiar suntem multi noi astia.. spionii de metrou..

Anca

(poza ii de pe freefoto.com )