Prima data cand am ajuns in Bucuresti si a trebuit sa merg cu metroul, am refuzat cu cea mai mare lejeritate. Ce sa caut eu sub pamant? Adica stiu ce as putea sa caut, dar nu acum. Inca sunt tanara. Usor, usor am inceput sa ma obisnuiesc. Daca vroiam sa joc "Bucuresti", trebuia sa ma adaptez regulilor. Intai o statie, apoi doua, apoi mana pe picior plus.. Nu.. Asta e din alt film.

Acum imi place cu metroul la orice ora. Am incercat si la 6 jumate dimineata, si la 11 noaptea. Oamenii de la metrou sunt total diferiti in functie de momentul zilei. La 6:30 AM sunt aia de fluiera gagicile (eu le zic "gazari", adica domnii de la gaze). Aia care nu ne plac. Pe la 7 (ca mai si intarziam) sunt aia cu scolile. Pustanii cu breloc la fermoarul rucsacului. Cum de curand mi-am schimbat programul, am observat ca la ora 9 fara ceva e alta specie formata din madamele care miros frumos si au "posetute" imense si domnii care cedeaza scaunul daca apare o demoazela pe placul lor. Asta la dus. La intors, alta poveste. "Clasele" se amesteca, nu mai stii care la ce ora isi incepe serviciul, madamele nu mai miros frumos iar pe langa "posetuta" mai au si 5 papornite cu diverse, domnii galanti sunt mult prea plictisiti si oricum foarte putin atrasi de demozalele usor sifonate, cele din urma ramand in picioare. Iar ei, fluieratorii, se potolesc ca prin minune. Sexul feminin, reprezentat fiind si de grase si de slabe, si de inalte si de scunde, si de tinere si de batrane, e tot o apa si-un pamant. Nu mai prezinta interes.

Cu toate astea, si ei si ele, indiferent de ora, prezinta aceleasi caracteristici comune. Potoliti in metrou, nu se calca pe picioare, nu vorbesc tare decat daca e musai sa accentueze ceva. Dar asta numai pana cand coboara. De acolo se rupe filmul. Toti care incotro catre iesiri, pe scari rulante, pe langa scari rulante, batandu-se pe ziarele gratuite (exista unele de dimineata si unele "de seara" ) pe care oricum nu le citesc dar deh, sunt gratuite. Atunci se vede tot ceea ce este Bucurestiul in timpul zilei pentru noi, astia de nu avem masini: un oras de rame.

Anca

(poza ii de pe sxc )