Nu le dadea cu linia la palma – ii ridica de urechi si cap pana ii scotea din banca dupa care ii palmuia pana cand noi, restul, care avuseseram norocul sa scapam in ziua aceea- ne doream mai degraba sa fim morti si ingropati decat sa mai stam vreo clipa acolo.
Batea doar copii saraci – cel putin cat a fost invatatorul meu.
Omu’ a fost exclus din invatamant- multi ani dupa aceea -pentru ca aruncase un copil pe scara interioara de la etajul doi – nu glumesc si nici nu exagerez.
Profesoara mea de fizica din clasele 5-8 a reusit sa terorizeze definitiv generatii intregi de copii pana cand una dintre elevele ei a preferat sa se arunce de la etajul 7 decat sa participe la teza de a doua zi – nu glumesc si nici nu exagerez.
Am avut – si ati avut si voi sunt convinsa – profesori care te faceau una cu pamantul doar pentru ca puteau. Oameni care iti faceau tandari orice urma de respect de sine pe termen nelimitat cum s-a dovedit ulterior.
Oameni pe care parintii erau mai tentati sa ii creada decat pe proprii copii mai ales ca pareau ingerii salvarii atunci cand alti adulti erau de fata.
Niciodata dreptatea nu a triumfat ca in filme.
Niciodata, niciunul dintre profesorii odiosi pe care i-am cunoscut nu a fost pedepsit sau macar mustrat. Au ramas la catedra pana la pensie defectand cu migala mentalitatea a generatii intregi - raul perpetuandu-se astfel la nesfarsit.
In toti anii de scoala am cunoscut un singur erou care a platit cu varf si indesat pentru indrazneala de a riposta instantaneu si eroul ala a fost sor’ mea.
Pe scurt profesoara ei de matematica s-a gandit ca dand-o cu capul de tabla in timpul orei de va reusi sa o invete mult mai multa matematica decat reusise Irina sa invete pana atunci.
Ei bine tzeapa!
Irina s-a lasat data cu capul de tabla de vreo trei ori dupa care s-a gandit: ”Da’pana cand o viata amara?!” s-a sustras cumva din ghearele pedagogice dandu-si la randul ei profesoara cu capul de tabla.
Jale, consternare, lacrimi.
Parinti ingroziti, bunici siderati, profesori indignati pana in pragul apoplexiei.
Timp de un trimestru a fost exmatriculata din toata scolile din Romania fara drept de reinscriere.
Cand in cele din urma a fost primita din nou in scoala a avut cea mai grea viata dintre toti copiii pe care i-am cunoscut cu toate astea NICIUN profesor nu a mai indraznit sa o loveasca vreodata desi era doar o fetita mititica si cat se poate de fragila.
Ani de zile iesirea ei a fost privita cu maxima mandrie si stima de catre mine si restul copiilor din oras si cu oroare si repulsie de catre adulti care au sfatuit-o pe maica-mea sa o trimita la o scoala de corectie.
In prezent Irina este studenta la a doua facultate la Viena dupa ce a facut doi ani de arhitectura peisagera la Nurenberg fara sa aiba parinti bogati sau iubiti care sa o intretina.
Nu ma intelegeti gresit. Urasc violenta. Urasc oamenii care aleg sa loveasca. Detest iesirile agresive si tot ce are legatura cu abuzul fizic sau psihic.
Dar cred in autoaparare. Mama, mama si cum mai cred in ea.
Si mai cred ca cei mici ar trebui sa fie invatati sa se apere chiar si de profesori daca e cazul.
Sa rupi mana unui copil in fatza colegilor lui in timpul orei e mai mult decat ar trebui sa suporte oricare dintre noi indiferent de culoare sau statut social si cred ca daca esti capabil de asa ceva meriti sa-ti fie smuls capul de pe umeri si sa mori in chinuri.
Da, da, stiu evolutie, umanitate, da’ toate conceptele astea nobile trebuie aplicate doar de catre elevi?
Si profesorii ce?
Ce ???

I.V.

Sursa film:videonews.ro/action/viewvideo/37203/Inca-o-profesoara-cu-probleme-Femeia-isi-bate-joc-de-copiii-rromi/

Sursa foto:4.bp.blogspot.com/_oP1r9R7e2cs/SjkyHrUynKI/AAAAAAAAAPE/Z6p4m5rbV3U/s400/angryteacher.jpg